Lângă apă · În căutare

Dragă cititorule, Am avut un gând… Să explorez lumea. Multă vreme am crezut că lumea se află în locurile în care încă nu ajunsesem. Așa că am plecat. Departe de cei dragi. De casă. Am învățat ceea ce am simțit că aveam nevoie. Am întâlnit oameni extraordinari și oameni aflați în suferință. Am trăit experiențe foarte diferite, fiecare lăsând în mine o urmă. Pe furiș însă, în interiorul meu se petrecea cea mai importantă călătorie. Și acolo am ajuns târziu. Poate pentru că uitasem cum. Agitația de fiecare zi, dorința de a explora, de a cuprinde cu privirea ceea ce mintea își imagina m-au purtat, încet, tot mai departe de mine însămi. Lumea are locuri care încântă simțurile. Peisaje care îți taie respirația. Întâlniri care te schimbă. Este minunat să descoperi ceea ce este în jurul tău. Dar există o frumusețe diferită în a începe să descoperi ceea ce este înăuntru. La un moment dat am ales să mă opresc. Cu ezitare. Cu teamă. Și cu multă curiozitate. Am început să mă privesc cu aceiași curiozitate cu care priveam lumea. Am descoperit că și în mine există locuri neumblate. Colțuri uitate. Povești care își doreau să fie reamintite. Povești care așteptau de mult să fie ascultate. Astăzi mă întreb adesea: Dacă m-aș întâlni pentru prima dată, ce m-ar face curioasă să mă cunosc? Poate că aceeași întrebare îți aparține și ție. Explorează lumea. Ea are nenumărate daruri. Dar nu uita, din când în când, să explorezi și lumea nevăzută din tine. Poate că toate drumurile pe care le urmăm ne conduc, încet, către unul singur. Cel care ne aduce acasă La noi insine.